Ca urmare a acestui incident am redactat o lista cu recomandari pentru cei ce practica sporturi de iarna sau calatoresc cu solutii de transport bagaje sau cu echipament sportiv:
1. Personalizati vizibil, (semi)permanent, echipamentul sportiv si cel de transport, cu autocolante, prin vopsire sau sablare/ zgariere. Folositi nume/ numere/ coduri sau simboluri grafice pe care sa le puteti indica politistilor in scopul identificarii bunurilor voastre;
2. Faceti poze cu echipamentul personalizat. E mai simplu sa aratati o poza decat sa explicati unor vorbitori de limba straina cum arata echipamentul vostru.
3. Folositi pentru schiuri si snowboarduri un minim element de siguranta – un cablu antifurt care sa lege cel putin schiurile intre ele, ideal sa le lege si de rastelul de schiuri sau de un alt element solid, permanent.
4. Nu lasati accesorii (manusi, ochelari, casti, cagule, genti) nesupravegheate. Tineti aproape geaca de schi in restaurante sau baruri, mai ales daca lasati in ea portofelul, telefonul mobil si cartela de schi.
5. Nu lasati seara sau peste noapte echipament sportiv nesupravegheat. Apelati la garderobele ce se gasesc de obicei langa telecabine inainte de a porni la “apres-ski”.
6. Cutiile portbagaj pot fi mai greu de sustras daca sunt legate de bare cu un cablu suplimentar, din interior. Lasati cablul vizibil sub cutie (fara sa atinga caroseria totusi). Unele sisteme de prindere permit detasarea elementului de actionare a strangerilor fara a afecta prinderea insa facand foarte dificila demontarea pentru neavizati.
7. In tranzit sau la destinatie nu lasati schiuri sau snowboarduri pe suporti, la vedere. Daca nu aveti de ales (o oprire mai lunga la un centru comercial sau la obiective turistice) folositi cabluri suplimentare de asigurare, legandu-le de bare. In aceste situatii pot fi folosite si antifurturi standard, cum este Thule Cable Lock – un antifurt de 1,8 metri, altminteri incomod de transportat pe partie si nepractic pentru o singura pereche de schiuri.
8. In cazul echipamentelor de pe care legaturile se demonteaza usor, scoaterea acestora si depozitarea in portbagaj poate reduce “atractivitatea” lor (cu mentiunea ca uneori demontarea legaturilor le poate face mai vulnerabile la sustragerea din suport).

Unele dintre masuri, cum ar fi cele de personalizare, sunt aplicate punctual. Celelalte, precum legarea schiurilor, depozitarea in locuri pazite sau incuiate, tin de o schimbare in comportament. Prin combinarea lor reduceti insa mult neplacerile cauzate de sustragerea echipamentului vostru sportiv de valoare.

Daca ai idei utile legate de acest subiect cu mare placere extindem lista de recomandari, asa ca nu ezita sa ne scrii pe email sau in campul de comentarii.

Valentin, cu experienta lui de supravietuire, cautare-salvare in munti, organizare si deplasare in teren accidentat si in conditii meteo extreme, ne-a facut o lista cu cele necesare in masina pentru a infrunta cu bine situatiile mentionate mai sus si cateva sfaturi de utilizare si comportament. Fie ca pleci in vacanta peste hotare sau la o intalnire de afaceri de cateva ore intr-un alt oras din tara, e bine sa ai in vedere situatia nefericita de a ramane izolat 3-4 zile in nameti.

- echipeaza masina cu anvelope de iarna, lanturi de zapada, racleta de zapada, material antiderapant si o lopata de zapada solida (daca ai cumparat una de plastic de 15 RON nu te astepta sa te tina prea mult, ia una serioasa); nu trece pe langa o benzinarie daca ai mai putin de jumatate de rezervor; o chinga serioasa de tractare si un set de cabluri de curent nu ar trebui sa iti lipseasca nici pe timpul verii; foarte utila ar putea sa fie o statie radio in banda publica (CB) cu care poti sa tii legatura cu alti participanti la trafic – despre utilitatea acesteia poti afla dintr-un articol anterior de pe blogul nostru; invata sa montezi lanturile si identifica punctele de remorcare ale masinii – atentie, unele ochiuri de remorcare se monteaza cu un filet invers; masinile mai vechi au puncte de tractare sub bara de plastic, verifica-le amplasarea in cartea tehnica;

- alte unelte si echipamente pe care ar trebui sa le ai: lanterna frontala (pentru maini libere) si cu raza lunga cu baterii de rezerva, echipament de schi (geaca, pantaloni, bocanci, manusi de schi si manusi de lucru, ciorapi si tricouri de schimb pentru un plus de confort; ochelari de schi cu geam deschis la culoare, pentru viscol si noapte); briceag, chibrite/ bricheta, o mica trusa de scule, sarma si un patent pentru o multime de aplicatii; imbraca-te comod in masina dar fii pregatit sa te echipezi bine cand iesi;

- asigura-te ca ai incarcator pentru telefon sau un invertor si ia cu tine un telefon de rezerva, de preferat decodat si cu cartela in alta retea decat cel folosit de obicei (in caz ca reteaua principala nu are semnal), cu agenda telefonica actualizata; bateria telefonului se descarca mai repede in frig asa ca tine-l intr-un buzunar mai aproape de corp;

- fa-ti provizii de apa si mancare neperisabila (conserve, paine, ciocolata, fructe); daca iti iei un bax cu apa in portbagaj goleste sticlele pana la 2/3 sau 3/4 astfel incat sticlele sa nu crape daca cumva iti ingheata in portbagaj; ia o sticla langa tine in masina, sa fie la indemana si dezghetata; hartie igienica, servetele, pungi de plastic pentru gunoi; nu lua apa minerala, sticlele inghetate pot sa explodeze si in cel mai bun caz te alegi cu un portbagaj plin de zapada;

- “cash is king”; e bine sa ai la tine ceva bani in moneda locala; nu te baza ca vreun satean care-ti ofera sprijin sa scoti masina din sant are POS in tractor sau ca te va insoti pana la cel mai apropiat bancomat; poti sa stochezi si cateva sticle de ceva tarie, nu ingheata si sunt liber convertibile;

- tipareste acest ghid daca ti se pare util, precum si alte informatii pe care le poti gasi pe aceeasi tema, si pastreaza-le in masina;

Daca se intampla sa ramai inzapezit, izolat sau in coloana, cu perspective de a ramane pe loc cateva zile, e timpul sa treci in “mod supravietuire”:

- pastreaza perimetrul masinii curatat de zapada, pentru a te putea da jos din masina, pentru a te mentine vizibil si pentru a nu inhala noxe cand stai in masina cu motorul pornit; imbraca-te gros pentru a economisi combustibil;

- transmite familiei si cunoscutilor pozitia ta si comunica cu ei prin SMS, economisind bateria; activeaza-ti casuta postala cu un mesaj care sa transmita situatia in care te afli, pozitia actualizata si rugamintea de a-ti fi transmise SMS-uri; invata sa schimbi mesajul vocal cand inca poti sa ceri detalii la serviciul relatii cu clientii; daca ai GPS pe telefon sau o borna kilometrica vizibila in apropiere foloseste-te de ele pentru o pozitionare cat mai precisa;

Poate lista de bagaje pare mare dar daca pui toate acestea intr-o geanta in portbagaj iti va fi mult mai bine odata blocat in viscol pentru cateva ore sau chiar zile.

******************************************************************************

In cei peste 15 ani in trupele de vanatori de munte, de interventie anti-teorista si protectie demnitari in diferite medii, Valentin V a participat la misiuni specifice atat in tara cat si in strainatate (Kazakhstan, Bosnia, Cecenia, Sudan), acumuland experienta in identificarea riscurilor, prevenirea si rezolvarea incidentelor cu grad ridicat de risc. El este in prezent consultant pe probleme de vulnerabilitate a companiilor, reducere a costurilor si pierderilor cauzate de frauda, furt sau neglijenta.

“Avand in vedere faptul ca pentru toti participantii la competitii internationale, transportul in conditii de siguranta a bicicletei reprezinta una din cele mai mari dileme, bikecase-ul Thule este cutia ideala in opinia mea. Am in vedere experienta traita in 2011 la C.M de Halfironman LasVegas, cand la intoarcere mi-au fost sparte incuietorile cutiei de bicicleta (care nu pot fi inlocuite) de catre controlul aeroportului din Detroit. In urma acestei actiuni m-am ales cu o bicicleta ravasita si nearanjata corespunzator si doar o bucata de plastic drept cutie prinsa cu 4 bucati de banda adeziva pe post de incuietori.
Eu va recomand cu incredere acest produs din gama Thule deoarece este fabricat dintr-un material plastic rezistent la socuri si care nu se caseaza. Sistemul de inchidere este unul dublu: primul este realizat din chingi care asigura toate cele4 parti laterale ale cutiei, iar al doilea este format din 4 inele dispuse cate 2 lateral stanga si dreapta care permite inchiderea cutiei  cu lacat sau sigilii. Acest lucru permite in cazul unui control neprevazut desfacerea cutiei fara a fi stricata sau deteriorata. Este de asemenea important de stiut ca dimensiunea cutiei este una standard, putand fi incadrata la “echipament sportiv/ recreational” si beneficiind astfel de taxe de transport mai scazute, chiar zero in anumite situatii.

Ca si elemente de confort, cutia e prevazuta cu un maner ergonomic si cu roti astfel incat sa fie carata usor pe suprafete netede.”

Alex, iti multumim pentru acest review, iti uram succes in anul competitional 2012 si te asteptam cu un tutorial despre “impachetarea” bicicletei in cutie!

Din punct de vedere le

gal, atat in Romania cat si in alte tari din Europa puteti intalni indicatorul de obligativitate a montarii lanturilor, iar in unele tari detinerea lanturilor de zapada se verifica la punctul de frontiera sau in puncte de control, in baza legislatiei locale si a prognozelor meteo.In cazul in care nu detineti lanturi de zapada vi se poate interzice accesul pe anumite segmente de drum iar daca sunteti surprinsi neechipati pe un segment de drum acoperit cu zapada riscati amenzi (chiar daca aveti un autoturism cu tractiune 4×4 echipat cu anvelope de iarna).

Montarea lanturilor se face pe rotile de tractiune (fata sau spate, dupa caz) iar in cazul autovehicolelor cu tractiune integrala (4×4) va recomandam sa urmariti sfaturile din manualul de utilizare specific, deoarece producatorul autoturismului poate indica montarea de lanturi fie doar pe rotile din fata, fie doar pe cele din spate fie pe toate patru.

Cat priveste utilitatea lanturilor de zapada, acestea imbunatatesc atat tractiunea cat si controlul autovehicolului pe carosabil acoperit cu zapada sau gheata in strat compact, de 4-5 centimetri. Ele sunt eficiente si in zapada proaspata, afanata, insa este important ca si garda la sol a autovehicolului sa fie adecvata, altminteri autoturismul echipat cu lanturi de zapada poate ramane blocat, daca se aseaza cu “burta” pe un strat prea mare de zapada.

Este de retinut faptul ca deplasarea pe carosabil uscat sau acoperit cu un strat subtire de polei cu rotile echipate cu lanturi nu este recomandata, deoarece eficienta franarii si controlului sunt reduse si in plus anvelopele se pot deteriora mai repede. In orice situatie, producatorii recomanda o viteza maxima de 50km/h atunci cand vehicolul este echipat cu lanturi de zapada.

Cum alegem lanturile de zapada?

In primul rand trebuie sa alegem dimensiunea corecta a lanturilor, dupa dimensiunea rotii, adica diametru (ex: R15), inaltime (ex: 65), si latime (ex: 195). Datorita modului de proiectare lanturile de zapada au o compatibilitate mai larga cu anvelopele, acoperind de obicei 10-20 marimi de anvelopa cu o dimensiune de lant. La fel de important este sa le selectam in functie de tipul masinii adica autoturism sau SUV/autoutilitara, deoarece efortul pe care trebuie sa il suporte lantul este diferit.

In al doilea rand trebuie sa tinem cont de caracteristicile functionale ale lanturilor de zapada; acestea prezinta cateva elemente de diferentiere intre diferitele modele si marci:

- auto-reglarea – unele lanturi de zapada trebuie verificate la cativa km dupa montare din punct de vedere tensionare; alte modele au sisteme de auto-tensionare care elimina aceasta precautiune;

- protectia jantelor – mai toate masinile moderne sunt echipate cu jante de aliaj care, pe langa proprietatile tehnice, au si un rol estetic; unele lanturi de zapada pot atinge janta si provoca zgarieturi sau rosaturi, altele au (standard sau optional) accesorii pentru protectia jantei; in cazul in care masina este echipata cu jante de tabla riscul de deteriorare este mai mic (datorita faptului ca acestea sunt de obicei mai “infundate” fata de planul exterior al rotii) insa si in acest caz deteriorarea stratului de vopsea poate duce la ruginirea tablei;

- tipurile de drum pe care urmeaza sa le folosim; unele lanturi sunt proiectate cu zale mai fine, mai subtiri si implicit sunt mai confortabile la mers insa nu foarte eficiente in toate conditiile; alte lanturi sunt prevazute cu elemente de crestere a aderentei si controlului pe gheata, cum ar fi zale montate transversal pe lant sau traverse din otel sau material plastic dur;

- usurinta la montare si demontare – unele modele de lanturi se monteaza doar din exteriorul rotii, astfel incat un trebuie sa plimbati si sa tensionati lanturile prin spatele rotii; altele au o astfel de facilitate doar la demontare, aceasta realizandu-se printr-o simpla miscare de tragere cu o unealta speciala; Pentru a exemplifica modul de montare a lanturilor va invitam sa urmariti Partea a doua a articolului nostru.

mai rapida a echipamentului potrivit.

Gama Atlantis se fixeaza pe bare prin sistemul Power-Grip ceea ce usureaza montajul, mai toate cutiile din gama avand deschidere pe ambele parti, oferind astfel un acces usor la bagaj fie ca e vorba de incarcare sau descarcare. Cea mai polivalenta cutie portbagaj din gama este Thule Atlantis 780. Este combinatia perfecta dintre mare si spatios cu util si comprimat avand lungimea de 195 cm si volum de 480 litri, ceea ce o face potrivita atat masinilor mai mici precum Volkswagen Polo, Peugeot 206 si se preteaza la fel de bine pe masini SUV, break sau sedan.

Din aceeasi gama, Thule Atlantis 900 se diferentiaza ca fiind cea mai mare cutie portbagaj oferita de THULE. In sezonul de iarna, pe langa o multime de bagaje poti lua cu tine pana la 8 perechi de schiuri cu lungimea maxima de 225 cm. Mai multe detalii particulare despre Atlantis 900 poti citi in post-ul nostru dedicat acestei cutii intitulat “Un “gigant” printre cutii de portbagaj“.

Inca o cutie din gama care merita mentionata este Thule Atlantis 600; fiind o cutie ingusta dar spatioasa cu volumul de 340 litri, o poti asocia pe sezon de vara cu unu sau mai multi suporti de bicicleta ProRide 591 sau FreeRide 532 ori cu un suport de caiac Hull-A-Port Pro si evident cu un caiac. Cu Atlantis 600 poti lua cu tine pe sezon de iarna pana la 6 perechi de schiuri cu lungime maxima de 175 cm.

Portbagajele din gama Atlantis dispun de ranforsari longitudinale discrete, din metal, astfel incat pot transporta in siguranta pana la 75 kg.

Gama Pacific o recomandam celor cu simt practic si mai putin interesati de estetica. Thule Pacific dispune de sistemul Easy-Grip fiind comparabil cu Atlantis, adica la fel de usor de montat, dar are deschidere doar pe partea dreapta.

Una din cutiile de portbagaj din gama Pacific este Thule Pacific 100 care este o cutie mica si practica, usor de montat chiar de o singura persoana; cu un volum de 370 litri si o lungime de 139 cm aduce un semnificativ plus de volum masinilor mici. Adecvata celor ce transporta bagajele celor mici (carucior, jucarii de interior sau de plaja, umbrare si corturi) sau echipament sportiv voluminos sau care se poate murdari. Ca si reper de marime, aceasta cutie de 370 litri este cu mult mai spatioasa decat orice portbagaj al masinilor din clasa mini (200-250 litri), fiind comparabila cu un portbagaj de Reanult Megane sau Opel Astra.

Thule Pacific 700 este o cutie de portbagaj spatioasa cu volumul de 460 litri si lungimea de 232 cm; este utila pentru plecarile la schi pe timp de iarna deoarece permite transportul a 6 perechi de schiuri, de asemenea iti ofera destul loc pentru bagaj si este echipata cu 2 chingi interioare pentru sustinerea incarcaturii in timpul mersului pentru stabilitate. Este de asemenea potrivita pescarilor si celor ce petrec vara in aer liber si au nevoie de spatiu pentru unelte de pescuit sau diferite echipamente de camping sau sport cu lungime mare.

Cutiile din gama Pacific au partea inferioara ranforsata doar din nervurile materialului si deschidere pe o singura parte, ceea ce implica o greutate redusa si o capacitate de transport de maxim 50 kg.

Cateva cutii portbagaj care completeaza in mod elegant designul unui autoturism sunt disponibile in oferta Aventuria:

Thule Excellence are un volum de 520 litri si greutate proprie de 26 kilograme. Se monteaza usor cu ajutorul sistemului Power-Grip. Este o cutie portbagaj cu un design exclusivist, cu doua nuante de culoare. Pozitia avansata permite deschiderea completa a hayonului in ciuda lungimii mari, de 218 cm. Excellence este prevazuta cu manere la interior si exterior pentru a usura manevrarea capacului. Pentru baza cutiei s-a folosit tehnologia “diffuser” specifica masinilor de Formula 1, pentru a reduce la minim rezistenta la inaintare si zgomotul. Este la fel de utila in sezonul de vara cat si in sezonul de iarna pentru ca permite transportul a 8 perechi de schiuri cu lungimea maxima de 200 cm cat si a bagajului, inaltimea interioara fiind de 40 cm.

O alta cutie cu aspect deosebit este Thule Dynamic 800, cu un interior imbracat intr-un material aderent pentru siguranta sporita si zgomot redus, volumul de 420 litri si lungimea de 208 cm. Este echipata cu manere exterioare pentru manevrarea mai usoara a capacului, la fel ca Thule Excellence. Se monteaza pe bare cu ajutorul sistemului inovator Power-Click. Dynamic 800 permite transportul a 7 perechi de schiuri cu lungimea maxima de 180 cm.

Viteza recomandata pentru cutiile portbagaj, indiferent de gama, este de maxim 130 km/h, de asemenea cutiile sunt testate City-Crash si sunt garantate 5 ani.

amaia 2011, o competitie care a adunat la start peste 500 de participanti pe cele 5 probe: proba olimpica, sprint, stafeta “civila”, stafeta “Corporate” si Trikids (triatlon pentru copii).

Am avut ocazia sa particip la proba de sprint (750 metri inot, 20 km bicicleta si 5 km alergare) incurajat de atmosfera si spiritul din jurul editiei de anul trecut (la care am asistat ca si spectator) si pentru ca trebuia sa dau un exemplu fiicei mele de 6 ani si jumatate. La sfarsit insa, concluziile mele si viziunea asupra acestei competitii sunt mai bogate si mai complexe decat mi-as fi imaginat.

Trebuie sa recunosc ca in cursul acestui an am avut doua tentative de a ma antrena pentru aceasta competitie: am incercat sa dau o tura de lac in Herastrau dar am fost rapus de caldura si de lipsa oricarui alt fel de antrenament, apoi la mare am incercat sa ma cronometrez intre doua balize si am concluzionat ca s-ar putea sa nu termin proba de 750 metri. Prin urmare, obiectivul meu a fost sa termin cursa in conditii bune (fara crampe, accidentari sau orice interventii de pe margine). Cu prilejul acestui eveniment mi-am amintit si ca ultimul concurs la care am participat a fost acum 28 ani, la gradinita, in grupa mare – o cursa de biciclete intre mine si prietenul meu Levente.

Desfasurarea cursei nu mi-a ridicat probleme in raport cu obiectivul stabilit. Am luat startul printre ultimii la inot, ca sa nu ii incurc pe cei care stiau cu ce se mananca aceasta proba. Am incercat sa inot craul cat mai mult dar ma tot opream sa-mi cer scuze ca mai atingeam pe cineva asa ca am trecut in bras, observand ca inot astfel ceva mai repede decat cei din jur. Abia pe ultimul segment de 250 metri mi-am propus sa prind din urma cativa concurenti, doar ca sa ma fortez putin.

A urmat tranzitia pentru bicicleta si aici prima surpriza: repetasem de cateva ori intrarea in tarc din alt unghi (din poarta de iesire) si mi-a trebuit ceva timp sa ma orientez. Pe parcursul cursei am tras cat am putut pe MTB-ul meu echipat cu roti slick si cu furca blocata, de multe ori simtind ca nu depun prea mult efort dar ca sunt la limita cu frecventa. Abia dupa concurs am aflat de ce nu as fi putut niciodata sa scot un rezultat cu mult mai bun: o cursiera are foaia de 54 de dinti fata de 40 la MTB, ceea ce conteaza destul de mult in combinatie cu pinioanele de 8-9-12 dinti ale rotii din spate. Am reusit pe ultimele ture, la turnante, sa fac de cateva ori schimb de locuri cu Vlad Vlacea (nr 456), ceea ce cred ca ne-a imbunatatit timpii.

La alergare cu greu pot sa va descriu senzatia: picioarele imi mergeau anapoda si dupa 100 metri am terminat oxigenul, dandu-mi seama si cat de cald se facuse. M-a ajutat foarte mult apa de pe margine, pe care mi-am turnat-o in cap sa ma racoresc (nu puteam sa beau, ma hidratasem oricum pe parcursul probei de bicicleta). Cred ca am mers cam jumatate din proba de alergare dar deja ma gandeam doar sa termin cursa pentru ca mi-era clar ca nu pot mai mult in acele conditii.

Si pentru ca evenimentul este istorie pot sa ma laud ca am terminat in pozitia 33 din 45 in grupa mea de varsta. Privind in urma desfasurarea evenimentului vreau sa impartasesc cateva idei legate de acesta:

1. Cel mai important sfat pe care pot sa il dau este SA PARTICIPATI! Este o experienta pe care fiecare si-o pregateste si o traieste in felul lui insa la final e imposibil sa nu te indragostesti de ea. Ca si in cazul meu, multi dintre “virginii” de la aceasta competitie si-au propus sa revina, sa participe si la alte evenimente si deja isi stabilesc obiective, raportandu-si timpii pe probe la rezultatele altor participanti.

2. Triatlonul este o competitie accesibila oricarui adult sanatos din punctul de vedere al aptitudinilor sportive necesare. Mai mult decat atat, proba de stafeta iti da posibilitatea sa te implici chiar daca ai puncte slabe pe vreuna din probe. Pentru o mai mare satisfactie insa va recomand un minim de antrenament si informare cu privire la regimul alimentar inainte si pe parcursul cursei.

3. Echipamentul conteaza! In apa rece este recomandat sa inoti cu un costum special, orice astfel de costum este mai bun decat nimic. Fa rost de o cursiera pentru concursurile pe sosea. Daca nu gasesti, macar un MTB hard-tail cu suspensia pe fata blocata si cu roti de strada, cat mai subtiri, cu un cadru pe masura – vei observa cat de mult te ajuta. Uitandu-ma la timpii mei si analizand efortul depus imi pare rau ca nu am participat cu una din jucariile astea.

Nu uita sa probezi echipamentul, si nu doar inainte de cursa! Daca inchiriezi costum de inot sau bicicleta, asigura-te ca faci macar un mic antrenament cu ele, sa apuci sa iti reglezi saua bicicletei, sa stii cum e sa scoti neoprenul de pe tine in timp scurt dupa un efort sustinut. Mici accesorii (ochelari de inot, sapca de soare, ochelari de bicicleta si pantaloni speciali) pot de asemenea sa iti fie foarte folositoare – e vorba atat de confort cat si de protectie.

4. Asculta de “batrani”. Ma in gluma, mai in serios, cere sfaturi de la cei mai experimentati. Iti vor spune ce batalie se da in apa la start si pe parcursul probei, sa te astepti la lovituri de coate si picioare, sau sa fii agatat de glezna ca sa ramai in urma. Tot ei iti vor explica de ce e bine sa ai tot echipamentul intins pe langa bicicleta si sa iti faci o succesiune a schimbului de echipament intre probe, pentru ca si acolo castigi minute bune. Si de asemenea foarte important sa iti identifici locul in zona de tranzit, ca sa ajungi cat mai repede la locul tau. Daca participi la stafeta, asculta instructiunile organizatorilor cu privire la intrarea si iesirea in zona de tranzit si fa-ti o strategie cu echipa ca sa nu pierdeti timp.

5. Distreaza-te! Participa din pasiune, asa cum a facut-o de exemplu stafeta Pasiunea.eu care a concurat cu o bicicleta pliabila cu “remorca” pentru copil. Pana la urma nu esti obligat sa participi si, daca locurile 1, 2 si 3 sunt oricum “impartite” de sportivii de performanta sau de cei cu traditie si experienta, macar ia-o ca pe un eveniment social in cadrul caruia sa te simti bine, sa cunosti oameni si sa-ti faci prieteni. Uita-te pe pozele de la aceasta editie, vei vedea de exemplu participanti facand cunostinta in apa, chiar inainte de startul probei de inot. Iar eu unul n-am mai auzit bancuri asa bune ca in timpul probei de alergare de multa vreme! In plus, atmosfera de incurajari reciproce, de motivare intre participanti din aceleasi grupe de varsta (concurenti directi, deci) este ceva ce te va convinge o data in plus sa revii la triatlon. Eu unul abia astept sa vad poze cu mine, ca aceasta, la Trichallenge 2012 – au inceput inscrierile!

Inchei acest mic jurnal de competitie felicitand organizatorii si voluntarii pentru efortul si entuziasmul lor, participantii de toate varstele si nivelele de pregatire si publicul care a admirat si incurajat sportivii de la momentul startului pana la festivitatea de premiere!

=”www.aventuria.ro” target=”_blank”>Aventuria.ro este prompta, in mai putin de 30 de minute avea masina echipata si gata pentru plecare.

Vrei sa stii ce a ales Bob pentru vacanta lui? In primul rand bare transversale pe care s-a montat o cutie portbagaj spatioasa, aerodinamica si silentioasa Thule Atlantis 600, 2 suporti de bicicleta Thule 591 ProRide si… evident 2 biciclete.

Stiu ca sunteti curiosi cum arata masina dupa echipare asa ca admirati pozele furnizate direct “de la sursa“.

Citeste mai mult despre cum s-a distrat Bob si familia in vacanta, ce traseu a ales, prin ce peripetii a trecut dar si ce spune despre experienta cu serviciile si echipamentele oferite de Aventuria.ro.

Ghici ce?

Bob ne-a mai facut recent o vizita. Motivul? Sa ii echipam masina pentru vacanta, DESIGUR !! Doar ca de data aceasta a inlocuit Thule Atlantis 600 cu Thule Pacific 600. Avem o gama larga de unde poti sa alegi o cutie in functie de nevoi si pe gustul tau.

Evident pe langa cutie, suportii de bicicleta si bicicletele (de data asta proprietate personala) au fost iar de nelipsit din vacanta lui Mihai. Il mai asteptam pe la noi !

Si ca sa nu creada ca am uitat despre “Daca va pasioneaza subiectul si articolul acesta primeste cel putin 20 like-uri , cei de la Aventuria.ro ne-au promis ca revin cu un material complet despre ce tip de echipamente ai nevoie, in functie de tura pe care o planifici“, lucram chiar acum la acest articol si il vom publica in foarte scurt timp pe Urbankid.ro!

si cate unul pe laterala) si se sprijina in alte doua puncte in usa (pe luneta sau pe tabla).

Acesti suporti transporta intre 2 si 4 biciclete si se asigura (incuie) prin inchiderea hayonului peste ghearele de fixare. Suportii de hayon nu sunt universali, pe unele masini nu se pot monta datorita lunetei care se intinde pana la limita usii (prin urmare suportul ar trebui agatat de sticla), altele nu au zone de sprijin in partea de jos suficient de rezistente iar in alte cazuri punctele de fixare laterale sunt in dreptul blocurilor optice, pe muchii curbate sau prea apropiate incat exista riscul deteriorarii acestora. Visavis  de aceste probleme este bine sa va asigurati ca producatorul ofera o minima informatie legata de compatibilitatea sistemului cu o serie de modele auto.

Din punct de vedere al modului de fixare a bicicletelor exista doua variante, ca si in cazul suportilor pe carlig:

1. fixare suspendata (umerase); in general acesti suporti sunt mai ieftini insa, fara exceptie, necesita circuit electric cu priza pentru fixarea unor lumini suplimentare (lightboard) pentru ca bicicletele acopera stopurile si numarul de inmatriculare. In plus, modul de fixare este gandit pentru biciclete de oras sau sosea cu un cadru de barbati si ceva mai subtire – in cazul bicicletelor de dama sau a celor cu cadru atipic (foarte gros sau anumite biciclete full-suspension, cu amortizor sau articulatii in partea superioara a cadrului) fiind necesare adaptoare de cadru care simuleaza teava orizontala. Fixarea suspendata inseamna si ca bicicletele vor atarna doar de cadru si trebuie ancorate in partea de jos, de obicei cu o chinga ce le petrece pe toate, de preferat folosind niste separatori pentru a nu se atinge intre ele.

2. fixare cu sprijin – sunt mai grele, mai sofisticate insa compatibile cu mai multe variante de cadru, deoarece rotile au sprijin (deci bicicletele stau distantate, nu se lovesc intre ele) si se ancoreaza in partea de sus cu niste gheare mobile care in plus se incuie. Unele din aceste variante tin bicicletele in pozitie inaltata, astfel incat stopurile si numarul de inmatriculare raman vizibile.

Ca si avantaje ale acestor suporti:

- montare usoara, datorita sistemului de prindere cu chingi si gheare, reglaje prin simpla infiletare cu mana si tensionare din parghii ergonomice;

- stocare simpla, sistemele fiind pliabile;

- incarcare rapida a bicicletelor, fara efort fizic mare;

- fixare simpla si sigura; cata vreme nu se merge cu viteza pe teren denivelat suportii sunt stabili si rezistenti;

- pe inaltime gabaritul masinii nu creste semnificativ (comparativ cu suportii pe plafon);

- producatorii recomanda viteze maxime de pana la 130 km/h, (110 in unele cazuri), ceea ce inseamna ca transportul bicicletelor cu astfel de sisteme nu ne limiteaza in deplasare;

Ca si dezavantaje trebuie sa avem in vedere:

- obturarea luminilor spate si a numarului de inmatriculare; montarea unui circuit electric pentru carligul de remorcare se poate dovedi costisitor pentru anumite modele auto (cele cu CAN-BUS);

- desi producatorii sustin ca hayonul poate fi manevrat cu suportul incarcat, nu as recomanda deschiderea acestuia avand 2-3 biciclete incarcate – aproximativ 45 kg in plus pe hayon – pentru ca o manevra gresita poate cauza avarii sau raniri;

- in functie de modelul masinii si modul de montare exista riscul de a deteriora masina la punctele de contact intr-o masura mai mica sau mai mare, de la simple zgarieturi usoare, matuiri, la indoirea tablei sau spargerea barei spate; sfatul meu este sa urmariti producatorii care ofera protectii suplimentare si detalii clare despre montaj si compatibilitate;

- punctele de sprijin pe luneta blocheaza cursa stergatorului spate, ceea ce inseamna ca acesta trebuie sa fie scos din uz (mai ales daca masina are optiunea de a actiona stergatorul la mersul inapoi cand stergatoarele fata sunt activate);

- bicicletele sunt mai expuse la murdaria de pe drum;

Ca si model pe care il recomand (tinand totusi cont si de compatiblitate), Thule BackPac 973 este nu doar un suport cu pozitie inaltata ci si extensibil la 4 biciclete, putand fi folosit inclusiv pentru portbagajul BackUp. Greutatea maxima de incarcare este 60 kg si este de obicei montat pe masini SUV sau VAN, precum si pe un numar mare de masini break.

ntru a pregati acest articol. Ca un novice in ale caiacului, iata ce-am invatat (sau mai bine zis retinut) dupa doar o jumatate de ora pe apa.

Intrarea in caiac, la fel ca si pornitul de pe loc cu masina sau bicicleta, este esentiala. Ideal ar fi sa gasesti un ponton aproape de nivelul apei, astfel incat sa poti alinia caiacul cu “uscatul”. Odata ce ai pus caiacul pe apa, langa ponton sau mal (paralel, binenteles), pui padela de-a curmezisul caiacului cu sprijin pe mal si din pozitia ghemuit in lateralul caiacului incepi imbarcarea:

- mana dinspre caiac prinde padela si marginea cockpitului (pe cat posibil) pentru a tine caiacul lipit de mal;

- piciorul dinspre caiac se aseaza in cockpit, cat mai pe centru;

- mana dinspre mal se reazema pe padela, stabilizand caiacul;

- piciorul dinspre mal se aseaza in cockpit, in timp ce se transfera (implicit) mai multa greutate in barca;

- din pozitia ghemuit in cockpit te asezi in scaun, transferand astfel centrul de greutate si stabilitatea in caiac;

- preiei padela si esti gata!

Odata ajuns in caiac, inainte de orice, trebuie sa iti mentii echilibrul. Daca esti intr-un caiac de amatori, de tura, iti va fi mult mai usor decat intr-un caiac de competitie sau unul de “white-water” (rauri involburate). Nu incerca sa te stabilizezi din corp, sa compensezi balansul cu trunchiul deoarece risti sa amplifici miscarea si sa te rastorni. Intinde padela pe apa, ca si cum te-ai sprijini cu palma, dar fara sa apesi – e suficient sa preiei din balans. Ca si la mersul cu bicicleta, problema mentinerii echilibrului se diminueaza odata ce te deplasezi, dar pentru asta trebuie sa vaslesti…

Avem o padela, cum procedam? Vei observa ca palele nu sunt aliniate, ci decalate (cu aproximativ 90 grade). Mana indemanatica va sta fixa astfel incat pala corespunzatoare sa “traga” in apa, iar cand pala opusa intra in apa incheietura va roti padela in mana opusa. Mana mai putin indemanatica se va roti pe padela, schimbandu-si pozitia astfel incat sa ajute palele sa intre drept in apa. E important sa nu strangi padela (previzibil la incepatori) pentru ca vei pierde energie rapid.

Padela se tine cu cele doua maini la o latime aproximativ egala cu latimea umerilor. Miscarea de rotire, de vaslire, se face in partea dinaintea corpului, pentru echilibru – daca lasi bratul cu padela sa treaca de sold ai tendinta sa rasucesti si trunchiul dupa brat si implicit vei muta centrul de greutate spre exteriorul caiacului. Trebuie sa fii in permanenta relaxat (trunchi, picioare, priza pe padela) si sa lasi corpul sa-si gaseasca instinctiv miscarile, privind totodata inainte, spre un reper dupa care sa te ghidezi si care sa iti dea o perspectiva pentru un plus de echilibru.

Pentru controlul directiei ai doua posibilitati, pentru diferite situatii:

- franare cu pala in apa, pentru a te roti in jurul ei (pentru viraje mai ferme); franarea se face cu dosul palei, nu trebuie sa rotesti padela in mana;

- vaslirea “asimetrica”, tragand fie mai des fie mai energic de unul din brate (cel din exteriorul curbei);

Vaslind pe un lac “popular” e important sa tii cont si de ceilalti participanti la trafic, mai ales ca unii din acestia pot genera valuri ce te pot rasturna. Valurile se “iau” perpendicular dar atentie, odata ajunse la mal valurile se pot intoarce si atunci sunt sanse mari sa vina din laterala. Despre vant si curenti de apa nu am aflat prea multe in aceasta iesire insa am putut constata ca jumatate de lac era protejat de vant si implicit ceva mai linistit.

Si dupa atata vaslit e timpul sa iesim la mal… Pasii pentru imbarcare se parcurg in ordine inversa, cu mentiunea ca dupa efort e bine sa iti rezervi cateva clipe de odihna in care sa te asiguri ca bratele si picioarele te pot ajuta sa iesi din caiac, ca nu ai amortit sau ai obosit prea tare.

Ca si experienta de petrecere a timpului liber, la acest nivel de pregatire as compara o astfel de iesire cu caiacul cu un traseu mai dificil pe munte, unde trebuie sa fii atat de atent la poteca (respectiv la destul de multe lucruri legate de vaslit) incat nu ai timp sa te gandesti la altceva, trebuie sa te detasezi de alte ganduri pentru ca esti intr-o situatie de “supravietuire” (apropos, sa va povestesc si cum te urci in caiac daca te rastorni, dar cand se mai incalzeste apa!).

Pe de alta parte, senzatia de efort este placuta si completa, lucrezi toti muschii de la brau in sus, si chiar si pe cei de la picioare daca esti tensionat si iti transmiti efortul de echilibru in picioare (cazul meu)!

Si un sfat de incheiere: protejeaza-ti capul, ochii si mainile la iesirea pe lac, te poti bronza sau arde repede sau poti face insolatie. Si nu uita binenteles sa te hidratezi, chiar daca esti inconjurat de apa!

kilometri pana la destinatia de vacanta.

Cea mai simpla impartire a suportilor de bicicleta este dupa modul de fixare pe masina:

1. fixare pe plafon, pe barele transversale

2. fixare pe carligul de remorcare

3. fixare pe hayon sau portbagajul masinii

Mai exista inca doua variante de transport, mai rar folosite: in interiorul masinii, pe suporti special proiectati pentru fixarea in furca fata, si pe roata de rezerva exterioara, atunci cand aceasta este pozitionata vertical pe spatele masinii.

1. Suporti de bicicleta cu fixare pe plafon

Aceasta varianta este una din cele mai practice deoarece:

- ofera flexibilitate, poti monta atatia suporti cate biciclete doresti la un anumit moment (maxim 6, daca plafonul masinii iti permite), fara sa trebuiasca de exemplu sa investesti intr-un suport de 3 sau 4 biciclete in ideea ca poate vreodata veti fi mai mult de doi biciclisti in masina; in plus prietenii tai isi pot monta suportii pe barele masinii tale si invers, atunci cand e cazul (cu conditia ca sistemele de prindere sa fie compatibile cu barele);

- se monteaza si demonteaza usor (daca alegi un sistem de calitate, de pe care piesele nu se desprind odata desfacute sau slabite); actionarea a 3 parghii ar trebui sa fie suficienta iar suportii individuali sunt mai usor de manipulat si depozitat decat un suport pe carlig pentru 3 biciclete;

- permite asocierea cu alte echipamente (cutii portbagaj, suporti pentru caiace sau chiar anumite portbagaje gratar), odata ce masina este echipata cu bare transversale;

Ca si dezavantaje ale acestui sistem putem mentiona:

- gabaritul masinii se modifica radical, inaltimea crescand cu mult mai mult decat in cazul echiparii cu o cutie portbagaj; atunci cand montam mai mult decat doua biciclete, centrul de greutate se modifica si el semnificativ;

- bicicletele trebuie ridicate peste nivelul plafonului masinii, prin urmare avem nevoie de forta suficienta si un spate in buna stare; chiar si atunci cand esti in forma fizica buna, daca ai petrecut cateva ore in sa, ploua, esti obosit si plin de noroi, montarea bicicletelor pe suportii de pe plafon poate fi un efort prea mare;

- orice accesorii montate pe bicicleta (scaune de masina, bidoane, pompa de aer, genti) trebuie demontate pentru a nu fi smulse de pe bicicleta si aruncate spre ceilalti participanti la trafic;

In ceea ce priveste compatibilitatea suportilor cu diferite modele de bicicleta, acest tip de suport are adresabilitate larga, singurele probleme fiind cu unele biciclete cu cadru atipic sau cele foarte mici, de copii.

In particular, suportii oferiti de THULE se incuie pe barele transversale si incuie la randul lor bicicleta pe suport. Toti suportii sunt testati City Crash (test de impact la trafic de oras) si certificati TUV.

Cel mai practic este THULE ProRide 591 pe care noi il oferim la inchiriere de cativa ani buni. Unul din cele mai importante avantaje este sistemul de fixare a bicicletei – o carja ce se strange pe cadrul bicicletei cu o miscare simpla, de rotire a unei comenzi aflate la baza suportului. Acest mod de fixare ofera atat rapiditate cat si siguranta in utilizare. Suportii ProRide sunt furnizati cu sistem de prindere pe bare negre sau pe T-track si sunt reversibili (se pot monta pe orice parte a masinii) fara costuri suplimentare. Daca folosesti suportul de bicicleta des, incarci-descarci frecvent bicicleta si parcurgi distante mai mari ti-l recomandam cu caldura, atat datorita fiabilitatii dovedite cat si avantajelor de ordin practic.

Varianta clasica de suport este THULE FreeRide 532, o varianta imbunatatita a modelului 530 din punct de vedere al aspectului (vopsit argintiu, forme aerodinamice) si al imbinarii componenetelor. Acesta se poate monta pe bare cu latime de maxim 56 mm si cu accesorii optionale si pe T-track. Este un suport robust, rezistent, care insa iti cere sa tii bicicleta vertical, in echilibru, in timp ce potrivesti sistemul de fixare.

O alta varianta de suport montat pe plafon este Thule OutRide 561, pentru cei ce doresc sa fixeze bicicleta in furca fata (demontand roata). Este varianta recomandata pentru biciclete cu cadru sensibil, cum ar fi cele din carbon – toate tensiunile sunt preluate de roata spate si furca fata.

Articolul se continua aici cu informatii despre suportii pe carlig.